Când vignetarea lucrează în avantajul fotografiei

Diferența de luminozitate sau saturație dintre centrul și marginile unei fotografii poate fi considerată, în foarte multe cazuri, un dezavantaj. Însă acest tip de „defect”, cunoscut în limbaj de specialitate sub denumirea de vignetare, poate fi uneori chiar util. Bineînțeles, contează foarte mult scopul în care va fi folosită fotografia, subiectul acesteia și detaliile care se doresc accentuate.

Cu alte cuvinte, când efectul apare din cauza folosirii unui obiectiv nepotrivit sau a unor setări mai puțin inspirate ale camerei, este considerat un defect. Și totuși, efectul de vignetare poate fi folosit cu succes atunci când se dorește evidențierea zonei centrale a cadrului fotografic.

Practic, niciun fotograf peisagist nu poate fi încântat atunci când un cadru din natură este înrămat într-un mod atât de evident și de grosolan, pierzând din detalii aflate mai către periferia fotografiei. Mulți alți fotografi, specializați în alte tipuri de fotografie, s-ar putea totuși să aprecieze și chiar să caute acest efect…

Tipurile de fotografii care beneficiază de efectul de vignetare

Nu este nevoie de foarte multă experiență pentru ca oricine privește o fotografie cu un asemenea efect să se poată pronunța dacă rezultatul estetic este unul plăcut sau nu. Din acest punct de vedere, clasificarea în funcție de tipuri de fotografii este mai puțin relevantă. Un exemplu în acest sens poate veni dintr-o direcție total neașteptată – emisiunile Top Gear, de pildă, care aproape toate folosesc cu succes efectul de vignetare pe cadrele în aer liber.

Dacă vignetarea își poate găsi utilitatea chiar și într-un asemenea context, practic, sunt puține limitele care i se aplică. E drept, atunci când pozele sunt cu subiect uman, cum este cazul fotografiei fashion, sau când chiar se dorește evidențierea subiectului, cum este cazul fotografiei de marketing, rolul vignetării este cât se poate de evident. Însă tocmai am amintit că până și într-o filmare în cadru natural se poate găsi loc pentru acest efect…

Ne vom rezuma, așadar, la observația că orice fotografie care vrea să pună în evidență un detaliu de subiect se poate folosi de vignetare. Când întregul cadru este considerat esențial, folosirea vignetării trebuie gândită un pic mai bine.

În ce situații să nu folosiți vignetarea?

Pe măsură ce studiați acest efect, veți descoperi că poate fi foarte ușor de utilizat. Însă tocmai acest aparent avantaj poate acționa și ca un dezavantaj, în sensul că multă lume se plânge de folosirea lui excesivă. Se pune astfel întrebarea firească – în ce situații efectul de vignetare lucrează în favoarea fotografiei și în ce situației îi afectează, de fapt, calitatea?

De evitat:

• Adăugarea vignetării peste supraexpunere;
• Folosirea vignetării în poze cu subiect uman în care acesta are pielea într-un ton foarte pal – se obține un efect gri nenatural pe tonul pielii.

Altfel, există și câteva greșeli de aplicare, nu neapărat de context, cum ar fi folosirea aceluiași format clasic, oval, indiferent de subiectul fotografiei și, mai ales, indiferent de poziția acestuia față de centrul fotografiei. Cu alte cuvinte, fotograful trebuie să fie creativ cu limitele pe care le trasează în poză prin adăugarea acestui efect.